„Am găsit aici, la Păltiniș, volumul D-tale Sora mea de dincolo. Nu pot înțelege jalea poetului decât ca o jale a noastră, omenească: am pierdut eu însumi un frate și o soră în anii lor tineri. Lasă-mă să-ți mulțumesc pentru felul nespus de blând și de frumos cum știi să dai lucrurilor nume: „Va veni o vreme...“, te vei gândi atunci din care parte bătea vântul și soarele, dar îți vei regăsi cartea, și sora de dincolo va reapărea și ea. Te-am invidiat înainte ca D-ta să scrii o carte atât de adevărată.” – Constantin Noica, 1980
„Am găsit aici, la Păltiniș, volumul D-tale Sora mea de dincolo. Nu pot înțelege jalea poetului decât ca o jale a noastră, omenească: am pierdut eu însumi un frate și o soră în anii lor tineri. Lasă-mă să-ți mulțumesc pentru felul nespus de blând și de frumos cum știi să dai lucrurilor nume: „Va veni o vreme...“, te vei gândi atunci din care parte bătea vântul și soarele, dar îți vei regăsi cartea, și sora de dincolo va reapărea și ea. Te-am invidiat înainte ca D-ta să scrii o carte atât de adevărată.” – Constantin Noica, 1980