Dispuse pe CD în ordine cronologică, poemele rostite de Şt. Aug. Doinaş la Radio în perioada 1970-2002 acoperă semnificativ opera sa poetică întinsă de-a lungul a aproximativ treizeci de volume. Alter ego, Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, Omul cu compasul, Cartea mareelor, Seminţia lui Laokoon, Mistreţul cu colţi de argint, Anotimpul discret, Hesperia, Vânătoare de şoim, Foamea de unu, Interiorul unui poem, Lamentaţii, Aventurile lui Proteu şi Psalmi, sunt cărţile de poezie pe care Ştefan Aug. Doinaş le-a scris de la începutul anilor ’40 până la sfârşitul anilor ’90, adică în mai mult de o jumătate de secol, şi din care a selectat cel puţin câte un poem pentru a fi rostit la Radio . Cele două poeme din finalul acestei antologii urmau să facă parte dintr-un volum intitulat Sonete fără sunet şi au fost scrise de poet în ultimele sale luni de viaţă, cartea nemaivăzând până în ziua de azi lumina tiparului.
Cele 55 de poeme astfel alese pot contura ascultătorului imaginea fidelă a ceea ce, cu clişeul de rigoare, numim universul unui scriitor. Întâlnim, mai întâi, neoclasicismul mitologic filtrat prin Paul Valéry şi Stéphane Mallarmé , dar şi neoromantismul de inspiraţie engleză şi germană , adică poezia baladescă filozofică, deopotrivă descriptivă, narativă şi de idei, foarte cultă şi intelectuală, întotdeauna ritmată şi muzicală. Urmează „ontopoemele” influenţate sau încărcate de referinţe la Friedrich Hölderlin şi de idei ale unor filozofi precum Heidegger, Martin Buber sau Constantin Noica, texte mai succinte şi mai abstracte, referenţiale şi conceptuale în sensul celui mai pur modernism care reflectă asupra limbajului şi a naturii poeziei. Falsul său tradiţionalism şi erudiţia filtrată liric, armonia formală şi neliniştea axiologică, ce-l fac pe versatilul Ştefan Aug. Doinaş un poet foarte modern, îndepărtându-l de neoclasicismul iniţial, trecerile de la claritatea fabulelor cu morală metafizice la vizionarismul şi reflecţia ermetizantă – toate aceste formule şi tendinţe, alternanţe de forme şi de ritmuri, schimbări de expresie şi de teme, pot fi urmărite sau măcar intuite, subînţelese, în acest generos grupaj sonor.
.
Dispuse pe CD în ordine cronologică, poemele rostite de Şt. Aug. Doinaş la Radio în perioada 1970-2002 acoperă semnificativ opera sa poetică întinsă de-a lungul a aproximativ treizeci de volume. Alter ego, Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, Omul cu compasul, Cartea mareelor, Seminţia lui Laokoon, Mistreţul cu colţi de argint, Anotimpul discret, Hesperia, Vânătoare de şoim, Foamea de unu, Interiorul unui poem, Lamentaţii, Aventurile lui Proteu şi Psalmi, sunt cărţile de poezie pe care Ştefan Aug. Doinaş le-a scris de la începutul anilor ’40 până la sfârşitul anilor ’90, adică în mai mult de o jumătate de secol, şi din care a selectat cel puţin câte un poem pentru a fi rostit la Radio . Cele două poeme din finalul acestei antologii urmau să facă parte dintr-un volum intitulat Sonete fără sunet şi au fost scrise de poet în ultimele sale luni de viaţă, cartea nemaivăzând până în ziua de azi lumina tiparului.
Cele 55 de poeme astfel alese pot contura ascultătorului imaginea fidelă a ceea ce, cu clişeul de rigoare, numim universul unui scriitor. Întâlnim, mai întâi, neoclasicismul mitologic filtrat prin Paul Valéry şi Stéphane Mallarmé , dar şi neoromantismul de inspiraţie engleză şi germană , adică poezia baladescă filozofică, deopotrivă descriptivă, narativă şi de idei, foarte cultă şi intelectuală, întotdeauna ritmată şi muzicală. Urmează „ontopoemele” influenţate sau încărcate de referinţe la Friedrich Hölderlin şi de idei ale unor filozofi precum Heidegger, Martin Buber sau Constantin Noica, texte mai succinte şi mai abstracte, referenţiale şi conceptuale în sensul celui mai pur modernism care reflectă asupra limbajului şi a naturii poeziei. Falsul său tradiţionalism şi erudiţia filtrată liric, armonia formală şi neliniştea axiologică, ce-l fac pe versatilul Ştefan Aug. Doinaş un poet foarte modern, îndepărtându-l de neoclasicismul iniţial, trecerile de la claritatea fabulelor cu morală metafizice la vizionarismul şi reflecţia ermetizantă – toate aceste formule şi tendinţe, alternanţe de forme şi de ritmuri, schimbări de expresie şi de teme, pot fi urmărite sau măcar intuite, subînţelese, în acest generos grupaj sonor.
.