Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală

3.3/5 ( ratings)

Psihoterapiile cognitive şi comportamentale constituie acel segment din familia mai largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate . Sub acest nume – psihoterapii cognitiv-comportamentale – se află mai multe şcoli, cele mai importante fiind: psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală ; psihoterapia cognitivă ; modificările cognitiv-comportamentale . Aceste şcoli, la rândul lor, au generat mai multe variaţii precum: terapia prin rezolvare de probleme ; terapia evaluării cognitive ; psihoterapia multimodală ; terapia focalizată pe schemă şi altele. Indiferent de tipul de şcoală, sau de variaţiile acesteia, toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un fundament teoretico-experimental comun care le particularizează ca o orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic-psihanalitice sau umanist-existenţiale. Astfel, asumpţiile fundamentale ale tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale sunt:

Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în mod direct, ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive , comportamentale , subiectiv-emoţionale şi biologice .
Cogniţiile prin care interpretăm aceste evenimente de viaţă pot fi identificate. Această identificare poate fi directă, în cazul cogniţiilor conştiente, sau indirectă în cazul cogniţiilor inconştiente.
Odată identificate, cogniţiile pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice; astfel, cogniţiile iraţionale/dezadaptative care generează răspunsuri disfuncţionale sunt înlocuite cu cogniţii raţionale/adaptative care generează răspunsuri funcţionale.