Studii şi eseuri filosofice

0/5 ( ratings)

În viziunea existenţialistă a lui D.D.Roșca, conştiinţa caracterului total problematic al vieţii spirituale şi sentimentul unei incertitudini constante şi ireparabile privind destinul nostru ca fiinţe cu necesităţi spirituale concentrate în cel mai înalt grad conduc la conştiinţa tragică, conştiinţă care generează cea mai înaltă tensiune creatoare. Recunoaşterea acestei relativităţi absolute conduce la conştiinţa condiţiei tragice a existenţei, dar nu distruge capacitatea sufletului de a se entuziasma. Stilul de viaţă este ieşirea către salvare, pe care viaţa o modelează ca pe o operă de artă bazată pe aceeaşi lege supremă: gratuitatea. Marile valori, cum ar fi gândirea , arta şi moralitatea sunt iluzii necesare, binefăcătoare, alinătoare care provin din biologie pentru a servi instinctului de autoconservare. Diferenţa dintre ele nu este substanţială.
Principalele puncte implicate în atitudinea metafizică propusă de D.D.Roșca sunt următoarele: nu-ţi îndrepta experienţa într-o direcţie anume, deoarece aceasta este deopotrivă rezonabilă şi absurdă. Binele şi răul, spiritul şi natura coexistă, şi forţele antagonice se află într-o perpetuă luptă; acceptă incertitudinea absolută care izvorăşte din sentimentul singurătăţii noastre atunci când ne confruntăm cu misterul existenţei şi cu neliniştea metafizică care o însoţeşte ca gratuitate; transformă-le în tensiune spirituală creatoare, nu în resemnare; fii conştient de faptul că atitudinea metafizică şi cea artistică sunt legate una de cealaltă şi că viaţa spiritului este esenţialmente problematică, o aventură şi un miracol.