Frigul (elegie)

4.1/5 ( ratings)

„Expresia cea mai pregnantă a corporalității virează hipnotic înspre pictograme de o frumusețe stranie, dintr-o scriere necunoscută. Un flux al memoriei care rămâne până la capăt insuportabil de liber. Ceea ce, la început, resimțim ca asociere paradoxală, se preface, subtil, într-un aleatoriu narcotic, într-un jazz în egală măsură cerebral și senzual. Dar fluxul memoriei nu este, aici, o simplă tehnică, ci un exercițiu de supraviețuire în contextul entropiei insidioase ce pare să împingă lumea spre moarte termică. Iar aceste eforturi de salvare degajă, vă vine să credeți?, cea mai pură și totodată cea mai carnală poezie de dragoste. Acest volum ne dovedește că dramaturgul Mihai Ignat și, iată, din nou, revenind în forță, poetul Mihai Ignat, ies amândoi învingători.“ - Caius Dobrescu

„Frigul conține toată știința poetică și literară a lui Mihai Ignat, dar nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Este «un rit de chemare a bătrâneții», o lamentație masculină nel mezzo del cammin, un poem unic în poezia noastră. Un exercițiu tardiv de seducție, plin de disperare, erotism, duioșie, cinism și resemnare, în care totul e ținut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului, ci și de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care așteaptă frigul».“ - Svetlana Cârstean