Refuzându-și efuziunile patetice, mizând pe o simplitate aproape ascetică, pendulând uneori între tandrețe și ironie, Robert Șerban scrie mici „tablete de înțelepciune”, în care lirismul e bine disimulat în spatele notației în aparență prozaice. Poemul pornește de la micile experiențe de viață, de la anecdota domestică și devine pe nesimțite fabulă existențială, căpătând surprinzătoare virtuți sapiențiale. Poetul e original pentru că nu caută originalitatea cu orice preț, nu e nici mizerabilist, nici deprimist, e... Robert Șerban.
Refuzându-și efuziunile patetice, mizând pe o simplitate aproape ascetică, pendulând uneori între tandrețe și ironie, Robert Șerban scrie mici „tablete de înțelepciune”, în care lirismul e bine disimulat în spatele notației în aparență prozaice. Poemul pornește de la micile experiențe de viață, de la anecdota domestică și devine pe nesimțite fabulă existențială, căpătând surprinzătoare virtuți sapiențiale. Poetul e original pentru că nu caută originalitatea cu orice preț, nu e nici mizerabilist, nici deprimist, e... Robert Șerban.