Octavian Paler vrea sa spuna în aceasta carte de eseuri ca nu în biblioteci a gasit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalitati ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile si obsesiile, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. În aceste texte marturiseste ce a aflat cu ajutorul inimii de la viata si poate de aceea a simtit nevoia ca dupa fiecare eseu sa aseze câte o poezie. Printre acestea se afla si poezia "Avem timp", amintita de atâtea ori la moartea scriitorului.
Octavian Paler vrea sa spuna în aceasta carte de eseuri ca nu în biblioteci a gasit morala acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalitati ale culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile si obsesiile, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. În aceste texte marturiseste ce a aflat cu ajutorul inimii de la viata si poate de aceea a simtit nevoia ca dupa fiecare eseu sa aseze câte o poezie. Printre acestea se afla si poezia "Avem timp", amintita de atâtea ori la moartea scriitorului.