Înainte de orice, Poze cu zimţi e o reconfigurare intimă, o acomodare după traumă, o reteritorializare interioară de după pulverizare, un fel tăios şi fără rest de repliere de sine într-o singurătate asumată. Volumul pare astfel structurat încît să coaguleze - într-un prezent ce aduce cu un peisaj sideral de după o explozie devastatoare - două vîrste intime: cea a morţii unei "iubiri imposibile" şi cea a rearticulării de sine. Efectul punerii faţă în faţă - în "cîntece de dragoste şi furie" - a acestor două vîrste, vieţi, viziuni este anihilant, o îngheţare în efigie şi epitaf, urmată de un dezgheţ amoros ce pare acum doar a asigura "materia" pentru o nouă încremenire.
Înainte de orice, Poze cu zimţi e o reconfigurare intimă, o acomodare după traumă, o reteritorializare interioară de după pulverizare, un fel tăios şi fără rest de repliere de sine într-o singurătate asumată. Volumul pare astfel structurat încît să coaguleze - într-un prezent ce aduce cu un peisaj sideral de după o explozie devastatoare - două vîrste intime: cea a morţii unei "iubiri imposibile" şi cea a rearticulării de sine. Efectul punerii faţă în faţă - în "cîntece de dragoste şi furie" - a acestor două vîrste, vieţi, viziuni este anihilant, o îngheţare în efigie şi epitaf, urmată de un dezgheţ amoros ce pare acum doar a asigura "materia" pentru o nouă încremenire.