Fiecare lupta cum poate impotriva limbii in care se exprima. Unul foloseste anacolutul, altul pleonasmul. Unul vorbeste „ca si politician“, altul evoca filmele „care le-a vazut“. Printre formele rezistente de dispret la adresa limbii se numara insa si cliseul, exprimarea sablonarda, platitudinea fioroasa. Rar ti-e dat sa deschizi un ziar si sa nu gasesti formule batatorite pana la nevroza. Putini sunt cei care apar la televizor si nu te indeamna sa-ti pliezi urechile. Pana si copertele de carte au devenit spatii ale exprimarii cliseizate. Un discurs bont pentru un public lobotomizat – iata reteta succesului. O lume de plastic nu se poate simti implinita decat folosind o limba de lemn.
Fiecare lupta cum poate impotriva limbii in care se exprima. Unul foloseste anacolutul, altul pleonasmul. Unul vorbeste „ca si politician“, altul evoca filmele „care le-a vazut“. Printre formele rezistente de dispret la adresa limbii se numara insa si cliseul, exprimarea sablonarda, platitudinea fioroasa. Rar ti-e dat sa deschizi un ziar si sa nu gasesti formule batatorite pana la nevroza. Putini sunt cei care apar la televizor si nu te indeamna sa-ti pliezi urechile. Pana si copertele de carte au devenit spatii ale exprimarii cliseizate. Un discurs bont pentru un public lobotomizat – iata reteta succesului. O lume de plastic nu se poate simti implinita decat folosind o limba de lemn.