„Doina Ioanid scrie doar despre dragoste si moarte, despre virstele cind ele sint luminos separate si epocile cind se amesteca indistinct. Caci, daca volumul E vremea sa porti cercei este cartea unei definiri de sine la virste succesive, locul ultimelor vizionarisme si al ultimelor exaltari – vremea presimtirilor organice in care coexista si copila din Duduca de martipan, si melancolica din Cartea burtilor si a singuratatii –, iar Poeme de trecere o carte despre ireversibil, Cusaturi, noua carte a Doinei Ioanid, e cartea supravietuirii. «Am supravietuit. Dar ce naiba inseamna asta?» – iata intrebarea la care Cusaturile edificate ale Doinei Ioanid ne dau, fiecaruia dupa facultati, raspunsuri cu totul nelinistitoare.”
„Doina Ioanid scrie doar despre dragoste si moarte, despre virstele cind ele sint luminos separate si epocile cind se amesteca indistinct. Caci, daca volumul E vremea sa porti cercei este cartea unei definiri de sine la virste succesive, locul ultimelor vizionarisme si al ultimelor exaltari – vremea presimtirilor organice in care coexista si copila din Duduca de martipan, si melancolica din Cartea burtilor si a singuratatii –, iar Poeme de trecere o carte despre ireversibil, Cusaturi, noua carte a Doinei Ioanid, e cartea supravietuirii. «Am supravietuit. Dar ce naiba inseamna asta?» – iata intrebarea la care Cusaturile edificate ale Doinei Ioanid ne dau, fiecaruia dupa facultati, raspunsuri cu totul nelinistitoare.”