Când nostalgice, când sec-descriptive, când grave şi când jucăuşe, poemele din Bazarul culegătoarei spun fiecare în parte şi toate la un loc povestea trecerii prin spaţii şi timpuri, a metamorfozelor pe care le suferă lumina la trecerea dintr-un mediu într-altul, dar şi identitatea personală în lenta ei alunecare dinspre prezent înspre trecut: „În răstimpuri mă surprind prinsă în alte corpuri, din care trebuie să mă extrag, să mă smulg. Uneori trebuie să mă cioplesc din ele ca un sculptor. Şi asta de mai multe ori pe zi. Iar într-o noapte, cineva a trebuit să mă scoată cu aparatul de sudură din vechea albie de metal alb-vernil în care mă îmbăiam cînd eram copilă”. Căci poezia este şi asta: o modalitate de a recupera toate ipostazele devenirii în timp, cu ajutorul magiei limbajului. Iar Doina Ioanid reuşeşte şi în acest volum să dea formă unui univers poetic ce transcende biografia şi cotidianul.
Când nostalgice, când sec-descriptive, când grave şi când jucăuşe, poemele din Bazarul culegătoarei spun fiecare în parte şi toate la un loc povestea trecerii prin spaţii şi timpuri, a metamorfozelor pe care le suferă lumina la trecerea dintr-un mediu într-altul, dar şi identitatea personală în lenta ei alunecare dinspre prezent înspre trecut: „În răstimpuri mă surprind prinsă în alte corpuri, din care trebuie să mă extrag, să mă smulg. Uneori trebuie să mă cioplesc din ele ca un sculptor. Şi asta de mai multe ori pe zi. Iar într-o noapte, cineva a trebuit să mă scoată cu aparatul de sudură din vechea albie de metal alb-vernil în care mă îmbăiam cînd eram copilă”. Căci poezia este şi asta: o modalitate de a recupera toate ipostazele devenirii în timp, cu ajutorul magiei limbajului. Iar Doina Ioanid reuşeşte şi în acest volum să dea formă unui univers poetic ce transcende biografia şi cotidianul.