„Cînd am citit primele doua texte ale lui H.-R. Patapievici în Contrapunct – era un timp al speranței – am avut un șoc intelectual atît de neobișnuit încît am început să mă bucur . Revenindu-mi în fire, am început o anchetă imaginară: cine se ascunde sub acest nume? m-am întrebat. Întrebare nefolositoare, am epuizat repede «posibilii» și m-am certat pentru invocarea «corespondențelor». H.-R. Patapievici era de fapt H.-R. Patapievici. Original, fără să cultive superstiția originalității, știutor de carte , refuzînd însă mitizarea vicioasă a culturii, H.-R. Patapievici ne propune enigma unei personalități greu de situat din cauza harului plural ce o chezățuieste. Eseurile sale sunt niște semne si niște pariuri: pariezi pe gînditor, pe istoricul ideilor, pe artist, sau semnezi în alb pentru omul de știință, pentru teologul nemarturisit, pentru moralistul neșovaitor.”
„Cînd am citit primele doua texte ale lui H.-R. Patapievici în Contrapunct – era un timp al speranței – am avut un șoc intelectual atît de neobișnuit încît am început să mă bucur . Revenindu-mi în fire, am început o anchetă imaginară: cine se ascunde sub acest nume? m-am întrebat. Întrebare nefolositoare, am epuizat repede «posibilii» și m-am certat pentru invocarea «corespondențelor». H.-R. Patapievici era de fapt H.-R. Patapievici. Original, fără să cultive superstiția originalității, știutor de carte , refuzînd însă mitizarea vicioasă a culturii, H.-R. Patapievici ne propune enigma unei personalități greu de situat din cauza harului plural ce o chezățuieste. Eseurile sale sunt niște semne si niște pariuri: pariezi pe gînditor, pe istoricul ideilor, pe artist, sau semnezi în alb pentru omul de știință, pentru teologul nemarturisit, pentru moralistul neșovaitor.”