Cartea dezvolta o teorie estetica bazata pe metode si conceptii
specifice filosofiei pragmatiste. Desi este vizata arta in ansamblu, se acorda o
atentie deosebita artelor populare din cadrul culturii mass-media. În ultimele
decade, datorita noilor tehnologii si tendinte de globalizare, cultura populara
americana a devenit o prezenta extrem de vie in Europa, ceea ce a stirnit
numeroase critici din partea intelectualilor. Acestea au avut drept rezultat mai
degraba mult zgomot, decit un plus de intelegere. Consideratiile filosofice
serioase cu privire la cultura mass-media au fost extrem de rare atit in Statele
Unite, cit si in Europa; in plus, strategiile filosofice traditionale par destul de
inadecvate pentru a oferi o reala intelegere a acestui domeniu. Nu doar ca
practica filosofica academica este, de regula, prea abstracta , dar criteriile filosofice si conceptiile
estetice sint adesea complet refractare scopurilor, ideologiilor si realitatilor
socio-culturale care sustin arta populara. Dualismul cartesian si estetica pragmatista de tip
kantian, de pilda, nu pot oferi modalitati de apreciere a muzicii rap – nici macar
a rap-ului francez sau german.
Exista riscul ca propunerea unei teorii estetice bazate pe filosofia
americana drept metoda adecvata de a intelege cultura populara americana sa fie interpretat gresit – ca o expresie a
imperialismului cultural si a sovinismului radical. În plus, datorita
amestecului sau de pragmatism si funk afro-american, teoria pe care o propun
poate fi prezentata caricatural drept o razbunare a spiritului reprimat, dupa
secole de dominatie culturala euro-centrica. Or, dimpotriva, recomandarea
mea de a adopta o estetica pragmatista pentru intelegerea artei populare ar
trebui vazuta ca o modesta recunoastere filosofica a diferentelor culturale,
care implica necesitatea unei abordari contextuale in teoria artei.
Cartea dezvolta o teorie estetica bazata pe metode si conceptii
specifice filosofiei pragmatiste. Desi este vizata arta in ansamblu, se acorda o
atentie deosebita artelor populare din cadrul culturii mass-media. În ultimele
decade, datorita noilor tehnologii si tendinte de globalizare, cultura populara
americana a devenit o prezenta extrem de vie in Europa, ceea ce a stirnit
numeroase critici din partea intelectualilor. Acestea au avut drept rezultat mai
degraba mult zgomot, decit un plus de intelegere. Consideratiile filosofice
serioase cu privire la cultura mass-media au fost extrem de rare atit in Statele
Unite, cit si in Europa; in plus, strategiile filosofice traditionale par destul de
inadecvate pentru a oferi o reala intelegere a acestui domeniu. Nu doar ca
practica filosofica academica este, de regula, prea abstracta , dar criteriile filosofice si conceptiile
estetice sint adesea complet refractare scopurilor, ideologiilor si realitatilor
socio-culturale care sustin arta populara. Dualismul cartesian si estetica pragmatista de tip
kantian, de pilda, nu pot oferi modalitati de apreciere a muzicii rap – nici macar
a rap-ului francez sau german.
Exista riscul ca propunerea unei teorii estetice bazate pe filosofia
americana drept metoda adecvata de a intelege cultura populara americana sa fie interpretat gresit – ca o expresie a
imperialismului cultural si a sovinismului radical. În plus, datorita
amestecului sau de pragmatism si funk afro-american, teoria pe care o propun
poate fi prezentata caricatural drept o razbunare a spiritului reprimat, dupa
secole de dominatie culturala euro-centrica. Or, dimpotriva, recomandarea
mea de a adopta o estetica pragmatista pentru intelegerea artei populare ar
trebui vazuta ca o modesta recunoastere filosofica a diferentelor culturale,
care implica necesitatea unei abordari contextuale in teoria artei.